Un Unu’ Mai altfel

Am ieşit un pic în realitate ca să văd dacă lumea este înflorită aşa ca în fotografie. Am constatat că nu mai estei înflorită, este chiar inverzită, se vede cu ochiul liber.

Vremea sau vremurile se pot manipula un pic pe persoană fizică. Mai ales vremurile. Mai un război, mai o pandemie și tot asa. Dar dacă simți soarele de după nori, ei bine, înseamnă că ți-ai setat starea de spirit pe plus și pe pace.

De Unu’ Mai altfel. Şi defapt, mă refer acum la starea de linişte interioară care să aibă prioritate din timp în timp şi mai tot timpul.

O scurtă părere despre cum să rămâi limpede şi să îţi aşterni un gand în scris de care să depindă starea zilei. Trăim vremuri în care stresul cotidian te poate face, din diferite motive, să pierzi din vedere lucrurile importante.

Că te-ai trezit, că eşti sănătos şi te-ai ridicat în picioare, că ai în minte un cer senin şi un câmp plin de păpădii, că iei în mână o carte cu care să te aşezi, uite, chiar aici, pe iarba asta verde şi să scoţi din coşul de paie un sandwich şi o cafea. Adică să ieşi cu gândul la iarbă verde.

Dacă citeşti aici şi treci prin momente mai înnourate, vei spune că ţara sau lumea arde şi baba se piaptănă. Poate vei spune ca şi Alexandru Andrieş, că sentimentul de linişte poate să vină şi cu puţină glumă la pachet, cam aşa :

Acum ceva timp vorbit cu o prietenă, care spunea că este foarte important pentru ea şi că şi-a fixat ca talisman să rămână pozitivă, indiferent de momentele prin care trece, cauzate de schimbarea sau pierderea unui loc de muncă, de căutarea unei noi locuinţe, de boala unui membru al familiei, pentru că îmbătrâneşti, pentru ca este război în lume sau pur şi simplu că ai o zi mai proastă .Câteva motive să fii trist.

Ce mai spunea prietena mea este că şi-a fixat acum şi a spus cuvântul acum apăsat, că dacă stă pozitivă sigur o să fie totul bine şi ii va proteja pe toţi cu optimismul ei.

Poate că nu strică ca uneori să ne luam viaţa la mişto cam aşa, zic, chiar dacă soarele lumii noastre ar putea avea dinţi, intr-una din zile sau în mai multe.

,,Să fugim care încotro
Cântând pe gheaţa crăpată
Să ne luăm viaţa la mişto
Un pian pe calea ferată.,,

Închei acum cu teama de a greși. Chiar şi scriind acest gând căci, uite ce o să spună lumea, ca nu am altceva mai bun de făcut. De unde o fi chestia asta cu teama, habar nu am. Poate din copilărie sau poate din școală sau cine ştie, din experențele cu alți oameni. Care te critică şi îţi amintesc că greşesti, uitând că şi ei sunt supuşi greşelilor. Aşa că iţi dau un sfat pe care mi l-am dat şi mie. Nu îî băga prea mult în seamă.

Îmi asum că pot greşi, am şi facut-o deja ei şi ce, o vei face şi tu oricum, aşa că suntem chit. Şi poate nu o singură dată. Dar îmi voi instala în minte ideea că oricât de mult aş greși, oricât de greu ar fi, voi continua să merg mai departe.

Important este ca după ce greşeşc, să mai corectez din când în când, să mai învăţ și… evident, să merg mai departe.

Hai, o zi bună ca o păpădie să ai ! 🙂