Octombrie la Paris

Ea este la fel, ca anul trecut. Totul pare reeditat. S-a gândit să schimbe ceva. Și toamna aceasta va pleca la drum în octombrie. Va fi o toamnă inconfundabilă pe care o va ține minte toată viața. Și-a dorit mult să ajungă cu el în Paris. Orașul Îndrăgostiților. Ce poate fi mai frumos decât o … Continuă să citești Octombrie la Paris

Reclame

Zece piese vestimentare pentru prietena mea H.S., care să o definească

Mi se părea cunoscută, nu prea știam de unde să o iau. Cam neglijentă  și puțin îmbrăcată. Defapt, deloc. Am văzut-o în parc când stăteam pe o bancă cu o carte în mână. Sapiens. De Y. N. Harari. Citeam despre faptul că acum 100.000 de ani, existau pe pământ cel puțin șase specii de oameni … Continuă să citești Zece piese vestimentare pentru prietena mea H.S., care să o definească

Nimicuri despre mama

La mulți ani, mama !

Literatura ca utopie

mama

Se spune că astăzi este ziua mondială a cafelei și a inimii. Nimic mai adevărat. Dar cu certitudine este ziua mamei mele. De naștere.

Zi de sărbătoare de toamnă, în roșu de la inimă și maro de la cafea. Bine, pot fi adăugate și culorile frunzelor de toamnă clasică la cele dinainte, la care ar mai merge și puțin verde de la restul de vară și ceva mai mult galben, de soare cu dinți.

Am trecut astăzi pe la mama. M-am însoțit de multe crizanteme roșii și albe, de o inimă plină de dor și ceva cafea. Să bem o cafea împreună, m-am gîndit. Am îmbrățișat-o, am privit-o lung și am iubit-o. Apoi am sfătuit-o să o lase mai moale cu curățenia de toamnă. Nimic nu contează mai mult de ziua ei decât grija. Pentru ea. Odihnește-te și tu puțin, mamă! Mai lasă treaba. I-am spus. Asta nu se termină…

Vezi articolul original 280 de cuvinte mai mult

Ţara moartă (acid)

Tema zilei. Acid. Cam grea şi tema şi subiectul ales. Hai, la bună recitire.

Literatura ca utopie

acid

Filă de jurnal.

Nu al meu.

Al unui medic evreu care a povestit în filmul acesta.

https://www.cinemagia.ro/filme/tara-moarta-1802037/

Văzut aseară.

Cum unii semeni de-ai noştri  au turnat acid în sufletele şi peste vieţile altora, pentru că nu erau creştini.  Pentru că erau cu un altfel de sânge. Şi pentru că nu aveau o ţară. Este o istorie crudă şi puţin cunoscută, a pogromului evreilor din România anilor 1936-1944, cea mai întunecată perioada din istoria României şi din istoria comunităţii evreieşti din această ţară. Comunitate care număra aproape un milion de oameni înainte de al doilea război mondial.

În timp ce ţara a căzut sub dictaturi naţionaliste, a devenit un aliat al Germaniei naziste, a pus în aplicare legi rasiale şi a deportat o parte din populaţia să evreiască în ghetouri şi lagăre de muncă forţată în Transnistria, şi-a pierdut, de asemenea şi o parte din teritoriul naţional ‘vecinilor’ URSS şi Ungaria…

Vezi articolul original 315 cuvinte mai mult

Cafeaua lui D.

Teme făcute în această săptămâna. Un dialog cu Dumnezeu. I se mai spune si Deus.

Literatura ca utopie

Conform Dicționarului Religios,  Deus  și nu oricare, ci otiosus („zeu care se odihnește”), era un tip de zeu creator în unele mituri, care și-a abandonat opera și s-a retras în cer, nemaipăstrând vreo legătură cu lumea creată; zeu neutral, care nu mai participă la treburile lumii. – Expresie latină.

-Te-am chemat la o vorbă dragă D., esta pauza mea de prânz așa că o cafea cu tine este binevenită. Intru direct în subiect, din lipsă de timp.

Mi-ai spus că la început a fost cuvântul. L-ai pus în gândurile mele după care te-ai retras.  Acum, în orice citesc pe aici am un deja vu. Sentimentul acela că am mai fost, am mai văzut. Și mai am o nedumerire, D. Ai creat lumea în șapte zile și apoi te-ai retras. Ai obosit . Nu mai participi la treburile noastre. Doar stai și observi de sus cum se redactează  cuvintele după chipul și înfâțișarea…

Vezi articolul original 394 de cuvinte mai mult

Paşi

Un gând despre nisip.

Literatura ca utopie

Trecusem pe acolo de mai multe ori dar nu ştiu de ce nisipul mi se lipea de tălpi dar nu rămâneau urme. Făceam nişte paşi fără urme. Cred că fluturelui desenat în cutia de nisip de acasă îi crescuseră aripi. Şi îşi luase zborul. Posibil să mă fi transformat în el.

Flash 24-Nisip . Text în 50 de cuvinte.

Autor Monicascrie

Vezi articolul original

Plagiat pe nisip

Pentru că trebuiau să poarte un nume, ele se numesc prietene de cuvânt. Ale mele.

Literatura ca utopie

sand dream

Suntem ceea ce citim.

Prietenele mele de litere îşi scriu cuvintele în nisip. Ele îmi arată cum le creşti pe ale tale dacă le citeşti pe ale lor. Pe ele, cuvintele. Pe ele, gândurile .

Acum vă voi plagia cu bun simţ, dragele mele prietene, folosind ghilimele.

Pentru că vorbele voastre spun despre voi cât sunteţi de frumoase.

Daţi-mi voie vă rog să încep.

,, Calea Lactee are tot atâtea stele câte fire de nisip sunt în jurul nostru. ,, Monik

,, Dansează pe nisip într-o lume in care dansul nu e îngăduit. ,,Cora

,,Nisip sunt şi tapa-ţi mă naşte,, Simona Poclid.

,,Iubesc nisipul pentru toate culorile lui, chiar dacă pictează lumea din pantofii mei.,, Camelia Câmpean.

,,Pulbere-n vânt.Firul nostru de nisip poate fi plaja noastră.,, ,,Promisiuni uitate, simple grăunţe de nisip rătăcite pe fundul unui suflet,, Mona Ruşinescu.

,,Nisip plâng, nisip râd, în nisip se vor întoarce toate păcatele…

Vezi articolul original 88 de cuvinte mai mult