Va salut din nou.Astăzi am parasit Sinaia pentru o zi și am plecat mai sus, pe Valea Prahovei, spre Bușteni. Vremea era rece, sub 0 grade, crestele munților se zăreau acoperite de promoroaca, albe ca niște băbuțe abia trezite din somn peste care s a aprins brusc lumina soarelui și le a luat prin surprindere . Ne am dus tinta la Castelul Cantacuzino din Busteni. … Continuă să citești Valea Prahovei, reloaded .
Salutare.Am ajuns in Sinaia marți, 23 nov 2021 ora 14.00. Ne am cazat la hotelul Bulevard în centrul orașului lângă Internațional, la un preț de 150 lei pe noapte. Confortabil și cu toate utilitățile. Este decorat cu mult gust, cu obiecte lucrate de un artist necunoscut, din ramuri de copac. Suporturi de flori, lampadare, obiecte agățate pe pereți, chiar și brazi la întrare. Am mâncat … Continuă să citești Din Sinaia, cu dragoste!
Am ieşit un pic în realitate ca să văd dacă lumea este înflorită aşa ca în fotografie. Am constatat că nu mai estei înflorită, este chiar inverzită, se vede cu ochiul liber. Vremea sau vremurile se pot manipula un pic pe persoană fizică. Mai ales vremurile. Mai un război, mai o pandemie și tot asa. Dar dacă simți soarele de după nori, ei bine, înseamnă … Continuă să citești Un Unu’ Mai altfel
La mulți ani, little Sis Anca !Astăzi este Ziua surorilor. Știu că in prezent distanța nu se mai poate măsura în kilometri sau ani – lumină, pentru că există această modalitate de a fi aproape. Mă străduiesc sa scriu repede în asa fel încât când te vei trezi din somn, dat fiind decalajul de fus orar de 7 ore dintre noi, să găsești felicitările și … Continuă să citești Then and now-Anca !
Este o zi obisnuita, ca oricare alta. Am deschis ferestrele larg să intre răcoarea dimineții. Am constatat că în copacul din fața ferestrei mele stau muguri pe crengi. Pasari mici și colorate topaie. În ianuarie, 2022……
Ma gandesc la ceva.
Mi-am cunoscut alter egoul de curând, după ce am deschis ochii un pic mai mult să îmi permit să îl recunosc.
Ești tu, care îmi semeni nu numai fizic. O asemănare care m-a izbit frontal, exact în mijlocul inimii. Ai vorbit despre apreciere și despre cât de speciali suntem, fiecare. Ești tu, cea/cel care iți exprimă iubirea, arătându-le celorlalți unde este a lor si cum si pot manifesta.
Ești tu, o ea sau un el care pictezi, care vezi lumea în culori și care te exprimi ca și cand culorile sunt o poartă spre lume. Care vezi că marea are ochi, că trandafirii pot fi de culoare albastră, că ridurile de pe față sunt de expresie, nu de vârstă.
Ești tu, o ea sau un el, care ai culoare albastră la piele și care ți-ai desfacut haina în dreptul inimii ca să te lași văzut și vorbit. Să te exprimi în cuvinte, pe care le legi în cărti mai apoi, virtuale sau reale, din acelea cu coperți. În care, când pui ochiul, constați că au viată.
Ești tu, o ea sau un el care dai viață lutului pe care îl modelezi după chipul pe care îl ai în inima ta. Sau o ea sau un el care ne arăți că sunetele se pot transforma în senzații tari care pleacă direct către fiecare celulă a corpului și se transformă în emițători.
Ești tu, o ea sau un el sau o ea care pleci de acasă o oră sau două sau trei și care mergi să ajuți un copil, un bătrân, altul decât al tău. Tu, care dai de la tine pentru celălat. Orice, un gând bun, o mână de ajutor. Tu, care ai găsit role pentru fetița cu chibrituri, care ești o bună prietenă . Cu inima deschisă.
Esti tu, cea/cel care te trezești dimineața, îți îmbrățisezi copilul sau mama, te apleci asupra grijilor zilei și îți dăruiești bucăți din tine ca să îî îngrijești. Te gândești mereu cum să procedezi ca ei să fie bine.
Ești tu, cel/cea care te urci pe scenă, în fiecare zi ca să aduci în fața mea frânturi din viața inchipuită sau trăită de altcineva, în alte timpuri, care te descompui în personajele pe care le interpretezi, care râzi, plângi, care canți, dansezi sau spui cu vorbe trăiri. Cu HeArt. Adică cu inimă.
Ești tu, cel/cea care pleci în gardă sâmbăta, pentru că ei au nevoie de terapie că să meargă mai departe. Ești tu care vii la catedră în fața copiilor și îți scrii fascicole din viață în timp real, învățăndu-i că viața este atât de frumoasă.
Ești tu, Cel care veghezi ca lumii să îî fie bine, care mergi pe nisip fără să lasi urme, care mă cari si pe mine în brațe. Nimic nu este fără tine.
Ești tu, cel/cea care astăzi nu mergi să muncești, pentru că este sâmbătă. Și care te bucuri pentru că ești liber și ai timp pentru tine.
Te salut, alter ego ul meu și îți doresc o zi bună.
Inițial publicat pe Monica scrie de toate: Draga tata, uite, azi este ziua ta de naștere . Ai fi implinit astăzi 86 de ani, dar te ai oprit cu trăitul pe pământ, la vârsta inversă, de 68.Te ai mutat cu un cer mai sus, lângă mama, care te astepta sa faceti nuntă în cer! Asa ca la mulți ani, acolo sus, Tata ! Nu… Continuă să citești Scrisoare pentru tata
Astăzi am fost iarăși la teatru. Aici, la noi, la Fani Tardini. Spectacolul s-a jucat pe scenă. Plin ochi. Lumea este flămândă de hrană pentru suflet, se vede treaba, de vin în număr așa de mare. Ca după restrictionare, deh… Piesa ,,Ușa e deschisă,, este 100% gălățeană. Trei, Doamne și toți trei cum ar veni, artistic vorbind. Andrei Velea, scriitorul, Vlad Ajder, regizorul și Petronela … Continuă să citești UȘA E DESCHISĂ!
Oameni se nasc și mor, de când lumea. Unii dintre ei, așa cum este Elena Stancu, au trecut pe Pământ cu un scop foarte clar și nobil. Să îl înfrumusețeze. Să îi ajute pe oamenii locului de baștină, să crească. Iar acestea sunt urmele pe care le-a lăsat în urmă. Dar cine a fost Elena Stancu? La început, un copil care s-a născut în localitatea … Continuă să citești Profet(a) din Vlădești-Elena Stancu
Pe 12 mai a fost Ziua Dorului. Despre care am mai scris eu câte ceva. Despre dorul de ducă, dorul de părinți, dorul de țară, dorul să-ți fie dor. Ei, bine, astăzi mi-e dor de altceva. Nou. Dor de pandemie. Șoc, șoc. De ce așa? Tocmai acum, când se termină. În mod paradoxal, mie deja mi-e dor de ea. Vine sfîrșitul lumii… virusate! Mai jos, voi … Continuă să citești Dor de pandemie